The Walking Dead: Season One Review

Moment de scos o lacrima

 

Cine nu a auzit de Walking Dead, fie ca este vorba de serial sau revistele de benzi desenate, probabil ca a trait intr-o pestera in ultimii ani. In cursa nebuna de a scoate cat mai multi bani de pe urma faimoasei drame cu zombalai, Telltale Games a lansat The Walking Dead: Season One si mai recent si sezonul doi.

Am pus mana pe primul sezon cu ceva timp in urma, varianta pentru pc, dar pentru un motiv anume, pe care nu mi-l amintesc, nu l-am jucat foarte mult. Cand am vazut ca au lansat si varianta pe mobile, mi-am zis ca ce poate fi mai bine decat sa stai noaptea in pat alaturi de cadavre degenerate care mormaie poftind dupa materie cenusie.

Asa ca Season One ne arunca in papucii lui Lee Everett, in timp ce e condus spre inchisoare. Norocul lui si al nostru, tocmai atunci se intampla o apocalipsa in care cadavrele revin la viata. Pe scurt, Lee scapa si intalneste o fetita pe nume Clementine, care a ramas singura, si se hotarasc sa supravietuiasca impreuna.

Moment de scos o lacrimaDe aici porneste o aventura in care ne intalnim cu o gramada de personaje, cu care trebuie sa lucram intr-un scop comun, supravietuirea. Lee trebuie sa alega in cine sa aiba incredere si cu cine sa isi imparta proviziile, si asa putine.

Jocul te pun in pielea lui Lee, iar pana la sfarsit trebuie sa faci o gramada de alegeri pe care trebuie sa ti le asumi si sa traiesti avand in vedere consecintele lor. E drept ca unele chiar afecteaza povestea dar sunt si multe de umplutura in care orice ai alege, deznodamantul este acelasi. Cea mai mare satisfactie am avut-o cand am lasat un personaj care ma enerva tot timpul sa fie mancat de hoardele satanice!

Personajele sunt foarte interesante, mai ales ca fiecare are povestea si motivatiile lui. Evident ca o sa ai de-a face cu o gama variata de personalitati si asta o sa presupuna investitie emotionala si atasament. Pe Clementeine, care nu este enervanta ca majoritatea copiilor din jocuri si filme, am ajuns sa o indragesc ca un parinte. Mi-a crescut inima vazand-o cum iese dintr-o incurcatura datorita lectiilor mele.

Lee and zombiesWalking Dead pune mai mult accent pe poveste si dezvoltarea personajelor si mai putin pe rest, ceea ce nu face decat sa ma bucure pentru ca jocurile din ziua de azi au in general o poveste slaba si personaje unidimensionale, de carton. In rest, actiunea e de tip point and click, cu quick time events si puzzleuri foarte simpliste. Ceea ce mi s-a parut misto e ca la sfarsitul unui act poti vizualiza o statistica cu alegerile pe care le-au facut toti cei care au jucat respectivul episod.

La capitolul horror nu cred ca am ce zice, cine mai este speriat de un zombie in zilele noastre? Sunt mai mult un catalist pasiv pentru dinamica si discordia din interiorul grupului. Cred ca a fost o singura scena in intreg jocul care m-a speriat si aceea a fost un jump scare. Deci in concluzie, jocul este unul destul de fascinant, nu am simtit niciodata sa ma dezamageasca vreun episod din sezon. Abia astept sa ma apuc de sezonul doi! 🙂

Scorul Meu : 4/4 – Must play

Lee Walking Dead

facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail