My Little Eye

 

De ce fenomenul Big Brother fascinant? Pentru ca e intim, ca si cum ne-am uita la niste necunoscuti printr-o fereastra. Ei sunt inchisi acolo si noi ii putem privi, exact ca niste oameni de stiinta care privesc niste cobai. Acum mai gandeste-te o data, e fascinant, nu? Nu chiar, de fapt e o premiza excelenta pentru un horror, mai ales daca te-ai afla chiar tu in cutie.

Marc Evans, regizorul filmului, pleaca de la o tema nu foarte originala, dar reuseste sa tulbure itele povestii adaugand ingrediente picante ca tensiune si mister, pana in punctul culminant cand actiunea explodeaza haotic si zgomotos.

Un fel de Big Brother online. 6 luni. Cei cinci concurenti castiga 1 milion de dolari, pe care urmeaza sa ii imparta intre ei daca in cele 6 luni nimeni nu paraseste casa. In caz contrar, totul e pierdut. Nu suna chiar asa de rau, dar acest Big Brother e ceva mai atipic, in special spre sfarsitul perioadei. In ultima saptamana, parca totul incepe sa conspire impotriva celor cinci. Afara ninge in continuu, in casa s-a oprit caldura, in loc de provizii incep sa primeasca tot felul de pachete ciudate (cum ar fi o sticla de sampanie si un pistol incarcat), iar peste noapte apar tot felul de mesaje sinistre. Punctul culminant este atins in momentul vizitei unui strain (un Bradley Cooper tinerel si mai lipsit de experienta) care marturiseste ca nu a auzit de Big Brotherul online si de fapt cei cinci nu ar fi vedete. Asadar, totul pare a fi obscur…Cat de obscur e o intrebare la care as prefera sa nu raspund si v-as invita pe voi sa descoperiti singuri raspunsul.

In linii mari despre tehnica de filmare, totul e un fel de Big Brother autentic, sau cel putin asa incearca Marc Evans sa ne convinga, caci totul este redat din perspectiva camerelor de filmat amplasate prin camere, stil destul de original, zic eu, fiindca ma duce cu gandul mai mult la un documentar decat la un POV.

Despre acting, numai de bine, cu toate ca actorii sunt cu totul necunoscuti afara de strainul Bradley Cooper, pe care l-am mentionat mai sus. Personajele reprezinta stereotipuri cliseistice: fata cuminte, usuratica, jokerul, introvertitul si artistul, dar asta nu impiedica actiunea sa fie antrenanta. Character developmentul nu atinge culmi impresionante dar trecem cu vederea, In definitiv e un film despre mister si obscur si personajele conteaza mai putin.

My Little Eye, e un film despre instrainare, izolare, panica, toate sub pretextul amuzamentului aparent. Se merita vazut intr-o vineri seara pentru a te deconecta de stresul din cursul saptamanii. E destul de bine sa privesti, atata timp cat nu esti tu cel privit!

Daca ti-a placut articolul, da de veste