Katharina din Corona

Era ajunul Crăciunului, Anul Domnului 1455. Ningea cu fulgi grei, mari, în scurt timp străzile Brașovului devenind albe precum spuma laptelui.Orășenii erau ascunși în case, adunați în jurul focului, rugându-se ca vremea să se îmblânzească măcar puțin.

emblema
Emblema Breslei Țesătorilor

 Vlad și Katharina

Vlad Țepeș era pe atunci guvernatorul militar la Brașovului. Sătul de toate documentele ce păreau interminabile, a hotărât că singura sa cale de a se liniști măcar puțin era să iasă la o mică plimbare. Și-a chemat ofițerii și au luat-o ușor spre Bastionul Țesătorilor. Acolo au remarcat câteva tinere ce se chinuiau să tragă la deal o sanie mare, plină cu provizii pentru soldați. Impresionat fiind de efortul acestora, Vlad a dorit imediat să le ajute. Nu mare le-a fost mirarea ofițerilor când au realizat că stăpânul lor nu se mai contenea să o admire pe una dintre fete…o tânără blondă cu ochi albaștri. Curând a aflat că tânăra se numea Katharina și era fiica căpeteniei țesătorilor din Kronstadt (Brașov). Din acel moment, spun legendele, Vlad s-a îndrăgostit nebunește de Katharina, fiind singura femeie pentru care a cerut în repetate ocazii Papei dreptul de a divorța de prima soție.. tot legendele vorbesc despre cinci roade ale acestei iubiri: Vladislav (1456), Catherina (1459), Christian (1461), Hanna (1453) și Sigismund (1468).

Cine a fost Katharina

Istoricul Diana Krausser, expert în istoria medievală, a reușit, în urma multor documentații făcute în cadrul Arhivelor Publice ale Brașovului, să concluzioneze că povestea de dragoste între Vlad Țepeș și Katharina a devenit prohibită dupa anii 1600 în contextul tranziției saxonilor din Transilvania în cadrul reformei Luterane.

Avem dovezi clare ale existenței Katherinei, ea fiind, după cum am menționat, fiica lui Thomas Sigmed-Siegal, un târguitor venit din Flandra la Brașov pentru a-i învăța pe cei tineri artele textile și a Suzannei Lorencz, o femeie de viță nobilă din familia Frone-Weis.

Legenda cosiței de aur

S-au țesut multe mituri în jurul celor doi îndrăgostiți, una dintre ele fiind chiar prima întâlnire de la baza Bastionului, când Vlad și ofițerii săi au ajutat tinerele să ducă merinde muncitorilor. Mai există însă și anumite șoapte cum că Țepeș trecea des pe lângă casa Katherinei (imobilul există și azi pe strada Poarta Șchei nr.14), provocând astfel revoltă în rândul pretendenților la mâna fetei. De asemenea, sentimentul de iubire ce îl purta Katherinei îi stârnea porniri violente, aceste scene îngrozind Brașovul.

emblema_oras
Emblema orasului

Dar poate cea mai faimoasă legendă este cea a cosiței de aur. În timpul revoltei de la Bartolomeu, voievodul a aflat cu stupoare că soțiile negustorilor străini din cetate au intrat în casa Katharinei. Pe fata au bătut-o fără milă și au legat-o de Stâlpul Infamiei din Piața Sfatului. Pentru a o elibera, Vlad a poruncit ca toți negustorii ce urmau să fie trași în țeapă în Bartolomeu să fie eliberați, nu înainte însă de a amenința că va da foc cetații Brașovului pentru tot ce a pătimit Katharina.

După ce s-au calmat spiritele, Vlad a găsit o cosiță din părul de aur al fetei pe care a păstrat-o precum o relicvă sfântă într-o cutie de lemn de nuc, frumos pictată cu diverse ornamente și motive florale. Cutia este descoperită de soția acestuia, dar în urma disputei dintre cei doi, este lovită de domnitor și amenințată cu divorțul. Papa însă nu a oferit indulgență voievodului de a rupe căsătoria.

Povestea dintre cei doi a durat 20 de ani.. dar este o poveste tristă, precum majoritatea celor din timpul Evului Mediu. Totuși, nu putem să nu cădem de acord cu faptul că această fată din Scheii Brașovului a fost singura care a reușit să îmblânzească inima crudului (dar dreptului) voievod într-o perioadă când sângele curgea râuri, când cruzimea înlocuia blândețea și când numai săbiile semnau tratatele de pace sau consemnau începutul altuia nou.

facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail