Hereditary – epopeea ascunsa a Regelui Paimon

Raul se mosteneste. Sangele il poata mai departe si nu lasa sufletul sau mintea sa se odihneasca. Hereditary e exact genul de film despre mosteniri, despre ce lasa sangele in urma. Experiment unic al regizorului Ari Aster, aflat la primul lui lung metraj, Hereditary are in spate o simbolistica oculta elaborata si trebuie mai degraba experimentat decat povestit. Voi incerca insa sa vorbesc in linii mari despre ce inseamna rau, mostenire si nu in ultimul rand durere.

O familie cu un destin marcat de tragedie

Annie (Toni Collete) a cunoscut inca de mica tragedia. Mama ei a suferit de boli mintale, fratele ei de asemenea si de aceea s-a sinucis (credea ca mama lor voia “sa indese” in el sufletelor altor oameni), iar tatal ei a murit de inanitie. Filmul se deschide cu inmormantarea lui Ellen, mama lui Annie. Asa cum insasi Annie spune, mama ei a fost o persoana privata, ascunsa, cu ritualuri numai de ea cunoscute. Cu toate astea a iubit-o, chiar daca nu a cunoscut-o cu adevarat. 

Ce urmeaza e durere – durerea lui Annie care tocmai si-a pierdut mama, si durerea copiilor ei Peter (Alex Wolff) si Charlie (Milly Shapiro). Peter este cel cu picioarele pe pamant, un adolescent putin retras dar totusi tipic, insa Charlie  – Charile e altfel.  Adolescenta sufera de pe urma decesului bunicii, caci acum se simte singura pe lume. Se refugiaza intr-un caiet cu desene ciudate si isi face simtita prezenta printr-un sunet bizar, un fel de “dang” pe care limba il face atunci cand coboara din bolta palatina si se loveste de interiorul gingiei de jos.

O serie de coincidente prevesteste ceva rau. Annie e deopotriva inspaimanta si sceptica. E posibil ca mama ei sa ii comunice ceva de dincolo de mormant? Sotul ei Steve (Gabriel Bryrne) incearca sa o ancoreaze si mai mult in realitate. E doar ea, Annie, familia ei si machetele miniaturale la care lucreaza. Atata tot si nimic mai mult.

Asta pana in noaptea petrecerii, atunci cand are sa se schimbe totul. Charlie moare in mod accidental atunci cand scoate capul pe geam, aflandu-se intr-o masina care mergea in mare viteza. Un stalp o decapiteaza si urmeaza una din cele mai dramatice si mai dureroase scene facute vreodata pe film. Tipatul lui Annie atunci cand descopera trupul decapitat al fiicei sale si durerea cu care isi urla amarul spunand ca nu mai are niciun motiv de a trai, sunt coplesitoare. Suferinta si angoasa prin care trece familia lui Annie sunt pur si simplu prea mult pentru un simplu spectator.

Cum spuneam si la inceput, Hereditary este un film despre mosteniri, asta traducandu-se in cantitatea incomensurabila de durere care se transmite din generatie in generatie. Asa se explica frustrarea provenita dintr-o copilarie furata si iritabilitatea cu care Annie isi trateaza fiul, pe Peter. Intr-o secventa de vis lucida, Annie ii spune taios lui Peter ca nu a fost un copil dorit. Adolescentul intelege ca existenta lui este o simpla intamplare. Relatiile tensionate cu mama sa cantaresc si mai greu pe umerii lui Peter, deja impovarat de moartea surorii lui.

 

In acest scenariu absolut irespirabil Annie gaseste o portita – Joan. Femeia, care se reface si ea in urma mortii fiului si nepotului ei, a vazut in sfarsit lumina atunci cand a apelat la ocultism. Un ritual intr-o limba ciudata, intuneric si lumanari. De atat a fost nevoie ca nepotul ei sa o salute de dincolo de mormant. Poate ca lucrurile ar functiona la fel si pentru Annie, poate ca doar Charlie ar putea sa ii aline durerea cu toate ca Charlie e moarta.

Simbolistica oculta

Voi incerca sa explic cateva din simbolurile oculte folosite pentru a demonstra de ce Ari Aster jongleaza cu ocultismul si o face bine. Hereditary se bazeaza pe principii ale magiei ceremoniale si il are in centru pe Paimon, rege al iadului care are sub conducere 200 de legiuni cu spirite demonice. Regele Paimon este mentionat in grimoare celebre cum ar fi “The Lesses Key of Solomon”, “Le Livre des Esperitz” sau “The Book of Abramelin”. Spiritul isi face discret aparitia pe tot parcursul filmului prin prezenta sigiliul sau. Cu putina atentie, o sa ii descoperiti sigiliul in medalionul pe care il poarta la gat mama lui Annie, pe stalpul care o decapiteaza pe Charlie si peste tot in scenele care presupun incantatii si sedinte de comunicare cu cei de dincolo.

Regele Paimon este un patron spiritual al celor insetati de cunoastere a lumii vazute si nevazute. In acest context, e usor de dedus ca daca ar fi sa il asociem cu o parte corporala sau cu un organ l-am asocia cu capul. Capetele si decapitarea reprezinta un lait-motiv sumbru in Hereditary. Charlie foloseste o foarfeca pentru a taia capul unui porumbel mort, ea insasi moare fiind decapitata si Annie gaseste in pod trupul decapitat al mamei ei. Pierderea capului simbolizeaza renuntarea la ceea ce este lumesc pentru a primi ceea ce este ascuns, inaccesibil.

Destinul lui Annie si al familiei ei a fost inca de la inceput dirijat de Paimon. Chiar daca nu constientizeaza, personajele sunt simple marionete, fapt sugerat de machetele miniaturale la care lucreaza Annie. Machetele reprezinta micro-cosmosul iar viata reala a personajelor macro-cosmosul. Scenele pe care Annie le zugraveste au uneori rol profetic si asta duce cu gandul la principii de baza ale magiei ceremoniale – ceea ce este la interior este si la exterior, cu alte cuvinte, ceea ce se intampla in micro-cosmos se intampla si in macro-cosmos. Annie, exact ca si Ellen, joaca rolul magicianului care reuseste sa isi impuna vointa asupra evenimentelor din realitatea cotidiana, producand schimbari dupa bunul plac.

Chiar daca pana spre sfarsitul filmului exista intrebari in legatura cu veridicitatea elementelor supranaturale, simbolistica oculta ar fi trebuit sa fie in masura sa dea, inca de la inceput, niste raspunsuri clare. Nimic din ceea ce experimenteaza familia lui Annie nu este fictiv. Supranaturalul se manifesta in mod cat se poate de real. Un detaliu semnificativ care sugereaza exact asta apare chiar la inceputul filmului, atunci cand Annie gaseste un triunghi incriptionat in podeaua dormitorului lui Ellen. In ocultism, triunghiul si numarul trei in general semnifica exact manifestarea, intruparea.

Si daca tot am vorbit de intrupare, Regele Paimon isi doreste un corp uman pe care sa il posede. Ellen a incercat intai cu fiul ei (sa ne amintim cum Annie povesteste ca acesta s-a sinucis pentru ca mama ei voia sa “indese” oameni in el). Apoi a fost Charlie, care din pacate nu era chiar cea mai buna alegere. Spre deosebire de alti demoni, Paimon are trasaturi frumoase, efeminate. Intr-un fel Regele Paimon este asemanator djinnilor din Orient. Paimon isi doreste o gazda cat mai apropiata de imaginea pe care ne-o ofera grimoarele. Asa ca il alege pe Peter – perfect din toate punctele de vedere (ceva din aliura lui Alex Wolff aminteste de Orient).

Hereditary este un fel de Rosemary’s Baby modern, o epopee oculta cu un final cat se poate de grandios. Regele Paimon intrupat in Peter isi primeste coroana si isi priveste supusii ingenunchiati – cartile erau aruncate inca de la inceput dar a fost necesara aceasta intreaga sarada ca sa ne spuna povestea. Am iesit zgribulita din sala de cinema cu sentimentul ca ceva rau si dureros mi se aciuase pe sub piele.

facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail