Dracula – 93 de ani de cinema

 

El a fost primul monstru cu colti. Primul sugator de sange. S-a nascut intr-o epoca in care vampirii erau monstrii temuti, fugeau de lumina zilei, de apa sfintita si de usturoi. In oglinzi reflectia le era absenta. Dracula traia in Transilvania intr-un castel uitat de timp si de soare. Satenii din jurul castelului il cunosteau si se temeau de stapanul noptii si de copiii intunericului. Candva, cu secole si secole in urma, era om si avea o sotie pe care o iubea mai mult decat orice. Dar soarta i-a fost potrivnica si a pierdut tot, inclusiv sufletul. Dar sunt convinsa ca stiti deja povestea printului din Carpati si mai mult decat atat, probabil ca ati vazut zeci de ecranizari inspirate din romanul lui Bram Stoker. Azi vorbim despre 93 de ani de cinema si despre cum a fost spusa povestea lui Dracula de-a lungul deceniilor.

Max Schreck si Bela Lugosi

Nosferatu_pdpPrima ecranizare a romanului Dracula, pe care o consideram oficiala, dateaza din 1922. Este vorba de NosferatuNosferatu, eine Symphonie des Grauens – ecranizare a regizorului F.W. Murnau, destul de fidela romanului, dar care il transforma pe Dracula in tiranicul conte Orlok. Vampirul original, interpretat impecabil de Max Schreck, este o creatura a noptii autentica. Pielea mult prea alba, urechiile alungite si fizicul fragil contrasteaza cu vesmantul negru si amintesc de imaginea unui liliac. Contele Orlok e un vampir care jongleaza cu lumini si umbre si reuseste sa isi creeze o aura de mister de neegalat pana azi. Ce ar mai trebui sa stiti despre Nosferatu e ca existat un proces intentat de urmasii lui Bram Stoker si echipa de productie a filmului a trebuit sa faca unele schimbari, pentru a nu intra in conflict cu drepturile de autor. Se explica astfel de ce vampirul se numeste Orlok si nu Dracula si de ce castelul se gaseste in Germania si nu in Transilvania. In rest povestea este identica iar pelicula reprezinta un studiu excelent de film, lumini, umbre si cinematografie de alta data. Puteti viziona integral filmul aici.

bela_lugosi

In 1931 se paseste din sfera filmului mut si apare prima ecranizare a romanului in care personajul principal isi insuseste numele. Bela Lugosi este probabil cea mai iconica imagine cu care este asociat Dracula. Si daca nu ma credeti va invit sa incercati o scurta cautare pe google :). Poate ca argumentul nu e suficient de edificator, dar Bela Lugosi se apropie cel mai bine de imaginea clasica de vampir. Sa nu imi spuneti ca atunci cand ziceti vampir sau mai specific Dracula, nu va ganditi la figura palida dar impunatoare a unui barbat misterios invesmantat cu o pelerina neagra. Se adauga in plus si accentul un pic exotic al contelui si privirea hipnotica. Ecranizarea din 1931 este un film cult si trebuie neaparat sa il vedeti daca va fascineaza mitul Dracula. Si ca sa va dau un motiv in plus sa vizionati Dracula, stiati ca Bela Lugosi provine chiar din Romania, orasul Lugoj?

Epoca de aur Hammer

Inainte ca Hammer sa asocieze imaginea sangerosului conte cu figura iconica a lui Christopher Lee, au mai existat si alte incercari de ecranizare a povestii si nu toate sunt de neglijat. Prefer sa ma opresc insa asupra catorva povesti pe langa, care au fost facute cu scop de a continua firul narativ initial sau de a-l reinventa pe contele Dracula. De neratat sunt Dracula’s Daughter (1936) – probabil prima poveste cu vampiri centrata pe o femeie, contesa Marya Zaleska (Gloria Holden), Son of Dracula (1943) – care spune poveste misteriosului conte ungur Alucard (Lon Chaney Jr.) si delicioasele House of Frankenstein (1944) si sequelul House of Dracula (1945) – filme cocktail de monstrii clasici: Dracula, monstrul lui Frankenstein, Omul Lup, un om de stiinta nebun si un cocosat.

Christopher-Lee-as-Dracula

Era 1958 cand Dracula devine Christopher Lee, sau sa fie invers? 🙂 Impunator, rece si mult mai sangeros decat predecesorul sau gothic, Bela Lugosi, Christopher Lee devine figura iconica a casei de productie Hammer. Romanul lui Stoker serveste ca inspiratie pentru Dracula cel 1958, dar povestea continua in alte 8 filme: The Brides of Dracula (1960) (cu David Peel in rolul discipolului lui Dracula), Dracula: Prince of Darkness (1966) (film in care Christopher Lee reia rolul Dracula, cu toate ca fusese crezut ucis in productia din 1958), Dracula Has Risen from the Grave (1968) (peripetiile vampirului Dracula – Christopher Lee continua in Europa de Est), Taste the Blood of Dracula (1969) (Dracula se razbuna), Scars of Dracula (1970) (Dracula invie din morti…din nou), Dracula A.D. 1972 (1972) (La 100 de ani dupa confruntarea finala intre Dracula si Van Helsing, aparent razboiul continua), The Satanic Rites of Dracula (1973) (Daca ati crezut vreodata ca Dracula si ocultismul nu merg mana in mana, ei bine v-ati inselat) si The Legend of the 7 Golden Vampires (1974)(filmul in care Lee il paraseste pe Dracula, interpretat de aceasta data destul de sters de John Forbes-Robertson).

Alti Dracula din anii 70

Chiar daca la inceputul anilor 70 epoca Hammer-Dracula incepea sa apuna, monstrul sugator de sange devenise atat de popular incat filmele care ii spuneau povestea inca o data sau incercau sa i-o reinventeze, curgeau pe banda rulanta. In primul rand amintim The Fearless Vampire Killers, film regizat de Roman Polansky, avand-o ca star pe nimeni alta decat Sharon Tate, sotia regizorului. Filmul este o parodie la adresa sangeroaselor productii Hammer si ramane si astazi un film cult. Apoi ar mai fi si varianta europeana a lui Dracula, poveste spusa de regizorul spaniol Jesús Franco, avandu-l in rolul lui Dracula tot pe iconicul Christopher Lee. Dracula e mentionat vag in productia exotica si seducatoare germano-spaniola Vampyros Lesbos, regizata tot de Jesús Franco. Tot in anii 70 apare si un altfel de Dracula, reinventat si colorat. Este vorba de Blacula, productie curajoasa despre un print african transformat in vampir de insusi contele Dracula. Dar cu totii stim povestea lui Dracula in Londra, asa ca ar fi interesant de urmarit povestea lui Blacula in Los Angeles. Nu pot incheia povestea lui Dracula in anii 70 fara sa amintesc de primul tribut Nosferatu: Nosferatu the Vampyre sau Nosferatu: Phantom der Nacht, productie germana gothica si sobra care ramane pe aceeasi linie de plutire ca si predecesorul sau din 1922.

Din anii 90 pana in prezent

dracula-gary-oldmanNicio ecranizare moderna nu este mai celebra si mai iubita decat cea a lui Coppola, din 1992, Bram Stoker’s Dracula. Cu riscul de a fi subiectiva, aceasta este ecranizarea perfecta. Gary Oldman surprinde la fix monstrul indragostit. Dracula este desigur sangeros, proscris, uitat de Dumnezeu, dar inainte de astea este un barbat care iubeste sincer o femeie de demult. Vampirii lui Lee sau Lugosi sunt viscerali, gothici, fascinanti sau cum mai vreti voi, dar Oldman este singurul vampir care pastreaza un dram de umanitate. Si tocmai asta il face pe Dracula vampirul meu preferat: discrepanta intre monstru si om, dualitatea personalitatii, sufletul taiat in doua.

O altfel de interpretare a povestii clasice o da Mel Brooks in Dracula: Dead and Loving It, parodie a celebrei povesti a contelui Dracula. Imi vine in minte cat de sclipitor e Leslie Nielsen cand reinterpreeaza citatul clasic: “Children of the night. What a music they make” in “Children of the night. What a mess they make.

Anii 2000 aduc un nou tribut clasicului din 1922. Nu va dati ochii peste cap, nu este vorba despre inca un remake al filmului Nosferatu. Shadow of the Vampire, este un film despre Nosferatu si despre Max Shreck care si-ar fi luat rolul ceva mai in serios decat ar fi fost necesar. V-ati intrebat vreodata cum a reusit starul din Nosferatu sa se miste in acelasi ritm cu umbrele?Cum ar fi fost daca pe platoul de filmare Nosferatu ar fi existat un vampir adevarat? Bonus: Willem Dafoe joaca un Max Shreck perfect!

Luke-Evans-Dracula-UntoldIn rest, as spune cu ceva regret ca anii 2000 sunt saraci in Dracula. Desigur, exista Dracula 2000, cu cateva continuari din pacate, si exista si Dracula 3000, cand contele ajunge sa terorizeze echipajul unei nave spatiale. Singurul Dracula contemporan demn de mentionat este cel al lui Luke Evans, din 2014 (Dracula Untold). Dracula Untold e o poveste fantasy despre Vlad Tepes care devine Dracula. Nu se remarca prin ceva deosebit, dar are meritul de a da o alta interpretare unei povesti clasice (ne plac povestile de origine, nu-i asa?) si Luke Evans seamana dintr-un anumit unghi cu Tepes. Incercati sa il priviti din profil cu umbra cazuta pe jumate din fata, nu vi se pare ca seamana?

Dracula acum? Nu stiu, chiar nu stiu in ce directie ar trebui sa o apucam daca l-am reinventa pe Dracula. E clar ca nu mai avem nevoie de inca o poveste de origine si e si mai clar ca publicul larg are o sete continua de mai mult. Asa ca fac cu ochilor producatorilor si regizorilor de la Hollywood. Creati povesti noi cu Dracula, poate avand ca inspiratie productiile gothice Hammer, poate plecand de la Bela Lugosi (despre care trebuie neaparat sa vedem un film) sau poate avem nevoie de un Dracula contemporan, asa cum au esuat sa il construiasca filme ca Dracula 2000 sau Dracula 3000.