Despre paralizia in somn

sleep_cover

Paralizia in somn este unul dintre cele mai misterioase si in acelasi timp interesante fenomene pe care oricine care s-a documentat despre intamplari ciudate, l-a intalnit la un moment dat, intr-o forma sau alta.  Paralizia in somn se manifesta printr-o trezire brusca ce include inabilitatea de miscare a corpului si, cateodata, haluciantii. Haluciantiile pot varia, de la o stare acuta de frica pana la imagini sau “intamplari” complexe, chiar pana la experiente de decorporalizare. Cea mai intalnita halucinatie este senzatia prezentei unui intrus in camera, de obicei prezenta respectiva inspirand frica.

Explicatia stiintifica pentru paralizia in somn este o perturbare a proceselor din creier in timpul fazei de somn REM. Astfel corpul se trezeste desi psihicul e inca in starea de somn, realitatea impletindu-se cu visele. Paralizia a fost corelata cu alte afectiuni ca narcolepsia, migrenele, anxietatea dar poate apare si in conditii de izolare.

Afectiunea poate avea episoade rare sau dese. De obicei, oamenii experimenteaza paralizia o data sau de doua ori de-a lungul vietii. Exista insa si oameni la care aceasta se poate produce chiar si de fiecare data cand incearca sa doarma. In acest caz persoana respectiva va suferi de oboseala, carente in odihna zilnica (oamenii in cauza sunt inspaimantati sa adoarma din cauza haluciantiilor recurente) uneori afectiunea sau fenomenul ducand la tendinte suicidale, cateodata soldate cu decesul persoanei in cauza.

Semne si simptome

 Paralizia poate avea loc atat inainte de a adormi cat si la trezire. Inainte de a adormi, creierul intra in faza REM in timp ce corpul ramane treaz si constient. La trezire, corpul este primul care devine constient in timp ce creierul se afla inca in REM. Episoadele pot dura de la cateva secunde la cateva ore, cele mai lungi fiind asociate cu halucinatiile si senzatia de teroare.

Unii oameni de stiinta au explicat rapirile extratereste sau intalnirile cu fantome prin aceasta afectiune, catalogand ceea ce martorii vedeau ca halucinatii induse de paralizia in cauza.

Senzatia de frica este explicata stiintific prin activarea mecanismelor de aparare ale corpului atunci cand acesta se simte paralizat si deci vulnerabil. Astfel creierul ar putea interpreta orice stimul, fie el periculos sau nu, ca pe o potentiala amenintare. De asemenea, procesele din creier ar crea imaginile descrise in diverse episoade de haluciantii.

O alta descriere foarte des intalnita este aceea a unei prezente, care practic apasa sau sta pe pieptul persoanei care sufera de episodul de paralizie. Explicatia stiintifica a acestei intamplari este ca organismul pierde controlul muschilor care se ocupa cu procesul respirator, rezultand astfel o stare de sufocare si un flux de aer ingreunat.

Manifestarea decorporalizarii este explicata ca un dereglaj la nivelul centrilor motorii care in REM nu percep nicio miscare a corpului si astfel dau o senzatie de plutire.

In concluzie, paralizia nu este clar asociata cu anumite cauze desi sunt enumerate atat diverse tulburari corelate cat si cauze genetice. Depresia este de asemenea asociata cu episoadele de paralizie. Cam 11% din cei care sufera de depresie au si episode de paralizie in somn.

Despre prevenire si tratament

 Pacientii care sufera de paralizie in somn sunt de obicei testati pentru narcolepsie. In cazul in care toate afectiunile conexe sunt eliminate, va ramane diagnosticul de paralizie, oricum evident datorita celorlalte cazuri bine documentate. Pacientilor li se recomanda adoptarea unui program de somn mai strict iar in cazurile grave se recomanda anumite medicamente sau antidepresive. Totusi acestea functioneaza doar la o parte din pacienti. La momentul actual nu exista niciun medicament garantat sa opreasca episoadele de paralizie.

 Istoric

 Definitia apare pentru prima data sub numele de “cosmar” in dictionarul limbii engleze al lui Samuel Johnson. De-a lungul timpului episoadele de paralizie au fost asociate cu demonii si alte spirite malefice. Prezenta care se facea simtita era asociata cu incubii, demoni care se spunea ca stau pe pieptul victimelor.

Mai jos este un tablou care prezinta aceste episoade, Cosmar, de Henry Fuseli.

cosmar

 Fenomenul paraliziei este prezent in foarte multe culturi din diverse parti ale globului, fapt care arata ca acesta nu este chiar atat de rar.

 In folclor: fenomenul este cunoscut ca un contact cu demonii, incubi si sucubi in folclorul scandinav. In Newfoundland fenomenul e deschis ca “baba cloanta”, o batrana care noaptea isi paraseste corpul si incearca sa-si sufoce victimele. In Fiji fenomenul este descris ca “a fi mancat de un demon”. In Nigeria acesta apare sub denumirea de “diavolul din spate”. In Turcia se considera ca rugaciunile catre Allah pot scapa persoanele bantuite de djin. In statele unite apare denumirea de “vrajitoare care calareste” iar in China, fenomenul este atribuit unui soarece care fura respiratia umana si poate capata astfel si forma de om.

In Asia in principiu, fenomenul este asociat cu fantomele sau prezentele malefice in timp ce in tarile musulman acesta ia forma demonilor care sunt adversarii binelui si ai lui Allah. Sunt recomandate de asemenea diverse lecturi din Coran pentru a scapa de aceste manifestari.

In Africa fenomenul se numeste “Ogun Oru” tradus ca “razboiul din timpul noptii”. Este considerat o cauza a vrajilor sau a spiritelor care se intorc in lumea materiala pentru a pedepsi diversi oameni. O metoda inedita de a scapa de aceste manifestari, la africani, sunt rugaciunile crestine.

In Europa paralizia este asociata in principiu cu demonii sau goblinii in culturile nordice. Si in Statele Unite credintele sunt in mare parte similare.

Episoade inexplicabile ale paraliziei

 Desi exista multe interpretari stiintifice ale fenomenului, acesta ramane inca fara un tratament garantat si fara posibilitatea de a fi prevazut inainte de a avea loc. De asemenea mare parte din intamplari au multe elemente care cocheteaza cu fantasticul. Se spune ca unii oameni sufera decorporalizarea si in aceste experiente pot calatori in locuri cunoscute, se intalnesc cu fiinte sau cu alti oameni in lumea “visului” si chiar comunica regulat cu acestea. Astfel se incalca la un moment dat granita dinte integritate mentala si halucinatii sustinute.

In timp ce unii oameni aleg sinuciderea in locul taroarii de zi cu zi, altii aleg sa schimbe locul in care dorm, se muta de obicei dintr-o anumita casa. Cateodata aceasta strategie are efect.

Cateodata halucinatiile au corespondente reale astfel ca o parte din intamplarile din “vis” au dovezi si in realitate. Tin minte ca am vizionat un documentar despre paralizia in somn in care o persoana afectata cheama o echipa sa instaleze senzori in camera in care dormea. Omul manifesta halucinatia unei entitati care noaptea se deplasa dintr-un colt al camerei si venea deasupra lui sufocandu-l si speriindu-l. Dupa instalarea senzorilor de miscare, diveo, de camp magnetic si audio, inregistrarile au fost socante. Desi senzorii video si de miscare nu detectau nimic, cei de camd magnetic si audio percepeau date. Se observa clar o fluctuatie de camd in locatie care evolua exact asa cum marturisise persoana in cauza. De asemenea, casetele audio erau pline de distorsiuni greu de ascultat la volum ridicat. Nu stiu daca “vocea” inregistrata pe banda era doar o exagerare a distorsiunilor electrice dar cu siguranta era un zgomot greu de ascultat.

Paralizia ramane in continuare la limita dintre patologie si fantastic, la limita dintre tenebrele lumii spirituale si granita lumii materiale. Probabil mai multe studii vor edifica parerile asupra fenomenului si poate chiar il vor delimita pe acesta de alte fenomene asemanatoare lui.

Un articol de: Alexandru Sutiu

facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail