Christine: carte versus film

 

Plymouthul Fury rosu sangeriu ti-a blocat calea. Maraitul furios al motorului se transforma intr-un raget iar farurile galbene si reci te fixeaza cu privirea ca doi ochi de monstru. Creatura metalica te pandeste precum un leu furios. Poate ca ar trebui sa fugi dar picioarele refuza sa se miste. Le simti zidite in beton. Monstrul se napusteste furios si ultimul lucru pe care ai putut sa il zaresti a fost de departe si cel mai infricosator. La volan nu era nimeni…

Felicitari, tocmai ati facut cunostiinta cu Christine! Plecand de la mitul masinii care se conduce singura, Stephen King spune o poveste ciudata despre o masina blestemata care vine la pachet cu spiritul malefic al fostului proprietar. O poveste atat de viscerala cum e Christine (caci secventele in care masina striveste si storceste victimele sub cele 2 tone ale sale sunt destul de grafice) cerea o ecranizare. John Carptenter a cedat mrejelor Plymouthului din 58. Avand in vedere experienta lui Carpenter in horror si in special in gore, Christine ar fi trebuit sa fie al doilea Shining. Cu toate astea nu a fost sa fie.

Dar inainte de toate, pe scurt despre Christine. Arnie Cunningham, tocilarul nepopular din liceu, isi cumpara prima masina – epava unui Plymouth Fury din 58. Viata lui Arnie se schimba brusc, caci parese ca incepe incet incet sa se transforme in altceva. Arnie are curajul sa isi infrunte parintii, care i-au dictat intreaga viata ce si cum sa faca, fata i se curata de cosuri si ca bonus o cucereste pe Leigh, cea mai frumoasa fata din liceu. Dar Arnie nu mai e Arnie, si abia prea sfarsit aflam ca Roland LeBay, cel care i-a vandut masina, nu prea vrea sa stea mort.

christine_arnie

Denis, cel mai bun prieten al lui Arnie, este cel care spune cam doua treimi din povestea lui Arnie, cealalta parte fiind scrisa la persoana a treia. Ce imi place la nararea la persoana I e ca nu stii niciodata mai mult decat spune povestitorul. Asta e grozav si la Denis, care simte ca e ceva in neregula cu Christine dar nu poate sa spuna exact ce. Cat dureaza pana cand ni se confirma faptul ca masina e cu adevarat malefica? Adevarul e ca nu mai conteaza pentru ca, prin Denis, am simtit asta de la inceput. M-am agatat de o intuitie sumbra, un presentiment apasator, si in cele din urma…am avut dreptate. Carpenter aici greseste pentru ca ne-o prezinta pe Christine inca “de la nastere”, ca fiind Bad to the Bone. Masina frumoasa, rosie si lucioasa iese din fabrica ranind grav un muncitor si ucigand pe altul.

Roland LeBay e unul dintre cele memorabile personaje din universul lui King. Peste ani si ani de la prima lecturare Christine va asigur ca o sa va ramana vie in minte imaginea cadavrului in stare de putrefactie, LeBay, la volanul Christinei. Si o sa il vedeti cu ochii mintii atat de palpabil si de real incat aproape ca o sa simtiti in nari mirosul de putrefactie care ii sufoca pe Denis si pe Leigh, de fiecare data cand Arnie ii plimba cu masina. Aici e problema mea cu filmul. LeBay trebuia sa fie pentru Christine ceea ce a fost femeia din camera 217 pentru Jack Torrance si Hotelul Overlook. Ba chiar mai mult decat atat, pentru ca LeBay nu e un simplu pasager. El e adevaratul sofer al masinii Christine. Unde e LeBay e film? Mort de la inceput. George LeBay vorbeste, arata si se poarta ca Roland dar ramane la stadiul de tip ciudat care nu stii exact ce a cautat in poveste. LeBay e pista pe care Carpenter ori a neglijat-o ori a uitat-o. Cat de pacat!

christine_lebay

Mai mult decat atat, Arnie incepe sa se tranforme in LeBay. Ii adopta mimica, gesturile, celebrul tic verbal (toti sunt niste cacanari) si nu in ultimul rand iubirea sincera pentru Christine. Si King si Carpenter ne arata cum se transforma Arnie, dar numai King face tranzitia sa fie logica. In film Arnie se transforma pentru ca masina e rea…bad to the bone…si cam atat.

Pe cat de mult mi-a placut Christinte cartea, pe atat de mult mi-a displacut filmul. Nu sunt genul de spectator care sa critice un film doar pentru ca nu respecta cartea. Pentru mine nu conteaza, atata timp cat povestea e bine legata. Vreau sa intelegeti, eu nu sunt Stephen King. Nu ma deranjeaza daca sunt omise personaje sau anumite parti din poveste sunt rescrise. Din partea mea Christine putea sa fie o masina din Crash, al lui Cronenberg, care sa savureze pana la orgasm fiecare accident. Putea sa fie masina cu care Marty, din Inapoi in Viitor, ramane blocat in anii 50. Era perfect posibil ca masina sa ramana prizoniera in trecut si sa faca o cadere nervoasa, nu? Revenind la Christine a lui Carpenter, acesta a urmarit si nu a urmarit povestea lui King. De fapt Carpenter a frunzarit Christine. Ce a iesit? Un film de calitatea si impactul emotional al unei miniserii facute dupa King (vezi Langolierii daca ai vreodata rabdare sau timp sau ambele), din care s-a taiat jumate.