It – cel mai bun studiu despre frica

IT-HEROTeama se naste in copilaria timpurie. Incolteste undeva sub piele si se raspandeste in tot corpul. Imbolnaveste celulele, creste pulsul si in cele din urma paralizeaza tot trupul. Clesti de teroare strang inima. Ceea ce e mai rau si mai rau la teama e ca o simti doar tu. Adultii traiesc in bula lor perfecta de ignoranta si nu vor sa te asculte si cu atat mai putin sa te creada. Iar ceea ce se ascunde in teama si in intuneric stie asta si te va urmari din nou si nou pana cand te va ingiti cu totul.

Ceea ce se ascunde in teama e It. Monstrul are multe fete si se transforma pe rand in clovnul Pennywise, intr-o baie de sange, in lepros sau se imbraca in pielea unei rude moarte. Concret, Pennywise stie de ce te temi si se va hrani cu teama ta pana cand te va devora complet. Si apoi, apoi doar vei pluti la nesfarsit alaturi de ceilalti copii morti, undeva sub fundatiile orasului Derry, acolo unde nimeni nu isi va mai aminti ca ai exista vreodata.

Pe cat de infiorator suna cuvintele de mai sus pe atat de sublim a reusit regizorul Andy Muschietti sa transpuna in imagini si sunet esenta a ceea ce inseamna cu adevarat frica.

Atunci cand vacanta de vara se transforma intr-un cosmar

it_losersDar sa plecam de la o premiza mai putin supranaturala – copilaria si adolescenta atunci cand nu esti cel mai popular copil din scoala, ci din contra bataia de joc, “ratatul”. Atat Stephen King cat si Muschietti surpind extrem de bine atmosfera de exclus, de copil “uncool” care se lupta sa supravietuiasca in scoala. In definitiv o zi in care nu a fost lovit sau batjocorit poate fi considerata o zi buna.

Dar sa cunoastem gasca de “ratati”: Bill Denbrough – care inca se reface dupa trauma pierderii fratelui sau Georgie, Ben Hanscom – un baiat indragostit de carti, Beverly Marsh – fetita pentru care pubertatea devine un cosmar caci trezeste sentimente nenaturale tatalui sau, Richie Tozier (interpretat impecabil de Finn Wolfhard pe care poate vi-l amintiti din “Stranger Things“) – pustiul vorbaret si carismatic, Eddie Kaspbrak – ipohondrul cu o mama mai mult decat protectiva, Stanley Uris – pustiul evreu putin timid si retras si Mike Hanlon – tipul care tace si face.

“It” are si o parte calda, afectiva care iti inveleste sufletul intr-o patura de melancolie dulceaga si zambete de copil. Si asta pentru ca inainte de a fi vorba despre monstru si frica, “It” trateaza prietenia frumoasa care se leaga intre ceea ce am invatat sa numim proscrisi.

Ceea ce contrasteaza cu prietenia “ratatilor” e grupul de copii agresivi, care parese ca fac legea si ordinea in Derry. Grupul condus de Henry Bowers socheaza  in aceeasi masura ca si Pennywise. Visceralitatea si violenta bruta cu care Henry ii ataca in repetate randuri pe “ratati” ramane intiparita in creier la fel de dureros ca acel H “sculptat” pe burta lui Ben.

Sa vorbim despre Pennywise

bill_pennywiseProvcarea la care a fost supus Bill Skarsgård a fost enorma pentru ca standardul de comparatie, Tim Curry, nu putea fi egalat. Daca tanarul Skarsgård l-ar fi imitat pe Curry la voce sau la port atunci fara indoiala am fi avut parte de o dezamagire de proportii. De aceea inca de la inceput s-a pornit pe o alta pista. Pennywise nu avea sa fie niciodata o varianta ciudato-jucausa de clovn. Nu, avea sa fie infiorator, atat de infiorator incat micul Georgie abia are sa poata sa ii adreseze cateva cuvinte.

Pennywise arata si se misca precum un demon. Momentele de dans sau cele cand isi urmareste victima cu miscari rapide si halucinante ale trupului produc neliniste si pe alocuri dezgust. Clovnul lui Skarsgård nu iti lasa impresia de un rau ascuns sub o fata prietenoasa, asa cum facea Curry, ci baga spaima in tine din prima clipa. Ochii lui te privesc turbat, iar zambetul cu buza care se coboara intr-o grimasa meschina reproduce cat mai corect posibil un cosmar.

Asa arata frica de copil. Aminteste vag de o jucarie colorata, de baloane care se pierd in vant, dar in realitate e un monstru cu dintii ascutiti, un monstru care isi doreste cu ardoare sa te manance. Toate povestile despre vrajitoare rele si monstri care se hranesc cu copii neascultatori devin reale pentru ca It, monstrul cu fata de clovn este cat se poate de real.

 Cat de infiorator e It?

Daca intrebarea cat de infiorator e cu adevarat “It” si daca merita sa il vad sau nu inca persista atunci raspunsul e probabil cel pe care il intuiti. E al naibii de infiorator! Si vestea buna e ca merge pe un horror de calitate, pe tensiune, pe imagine, pe sentiment si aproape deloc pe foarte popularele “jump-scares”. “It” e facut ca la carte, nu  e nicio indoiala!

Facand o analiza despre ce fel de film este “It”, ei bine sunt filme horror alerte, filme care merg pe jump scares, thrillere, filme poetice si epopei. “It” intra in ultima categorie. O epopee horror e un film atat de complex incat probabil ca ar fi necesare pagini, cartuse intregi de cerneala si multe ore de dezbateri. Asta e doar o succinta schita despre ceea ce este frica si ce anume o sa dezgroape in voi acest film.

 

facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail